cârpi

See also: carpi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кръпити (krŭpiti), from кръпа (krŭpa, “rag”).

Verb

a cârpi (third-person singular present cârpește, past participle cârpit) 4th conj.

1. to patch up, to mend

Conjugation

    conjugation of cârpi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cârpi
gerund			cârpind
past participle			cârpit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cârpesc	cârpești	cârpește	cârpim	cârpiți	cârpesc
	imperfect	cârpeam	cârpeai	cârpea	cârpeam	cârpeați	cârpeau
	simple perfect	cârpii	cârpiși	cârpi	cârpirăm	cârpirăți	cârpiră
	pluperfect	cârpisem	cârpiseși	cârpise	cârpiserăm	cârpiserăți	cârpiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cârpesc	să cârpești	să cârpească	să cârpim	să cârpiți	să cârpească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cârpește			cârpiți
	negative		nu cârpi			nu cârpiți

Related terms

• cârpă