cățărător

Romanian

Etymology

From cățăra +‎ -ător.

Noun

cățărător m (plural cățărători)

1. climber

Declension

Declension of cățărător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cățărător	cățărătorul	(niște) cățărători	cățărătorii
genitive/dative	(unui) cățărător	cățărătorului	(unor) cățărători	cățărătorilor
vocative	cățărătorule		cățărătorilor