căință

Romanian edit

Etymology edit

From căi +‎ -ință.

Noun edit

căință f (plural căințe)

Declension edit

Declension of căință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căință	căința	(niște) căințe	căințele
genitive/dative	(unei) căințe	căinței	(unor) căințe	căințelor
vocative	căință, căințo		căințelor

Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=căință&oldid=51899561"