căință

Romanian

Etymology

From căi +‎ -ință.

Noun

căință f (plural căințe)

1. regret
2. repentance

Declension

Declension of căință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căință	căința	(niște) căințe	căințele
genitive/dative	(unei) căințe	căinței	(unor) căințe	căințelor
vocative	căință, căințo		căințelor