călăfătui

Romanian

Etymology

From calafat +‎ -ui.

Verb

a călăfătui (third-person singular present călăfătuiește, past participle călăfătuit) 4th conj.

1. to caulk (a ship)

Conjugation

    conjugation of călăfătui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a călăfătui
gerund			călăfătuind
past participle			călăfătuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	călăfătuiesc	călăfătuiești	călăfătuiește	călăfătuim	călăfătuiți	călăfătuiesc
	imperfect	călăfătuiam	călăfătuiai	călăfătuia	călăfătuiam	călăfătuiați	călăfătuiau
	simple perfect	călăfătuii	călăfătuiși	călăfătui	călăfătuirăm	călăfătuirăți	călăfătuiră
	pluperfect	călăfătuisem	călăfătuiseși	călăfătuise	călăfătuiserăm	călăfătuiserăți	călăfătuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să călăfătuiesc	să călăfătuiești	să călăfătuiască	să călăfătuim	să călăfătuiți	să călăfătuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		călăfătuiește			călăfătuiți
	negative		nu călăfătui			nu călăfătuiți