călimăruță

Romanian

Etymology

From călimară +‎ -uță.

Noun

călimăruță f (plural călimăruțe)

1. diminutive of călimară

Declension

Declension of călimăruță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) călimăruță	călimăruța	(niște) călimăruțe	călimăruțele
genitive/dative	(unei) călimăruțe	călimăruței	(unor) călimăruțe	călimăruțelor
vocative	călimăruță, călimăruțo		călimăruțelor

References

• călimăruță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN