cămăruică

Romanian

Etymology

From cămară +‎ -uică.

Noun

cămăruică f (plural cămăruici)

1. diminutive of cămară

Declension

Declension of cămăruică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cămăruică	cămăruica	(niște) cămăruici	cămăruicile
genitive/dative	(unei) cămăruici	cămăruicii	(unor) cămăruici	cămăruicilor
vocative	cămăruică, cămăruico		cămăruicilor

References

• cămăruică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN