cămăruie

Romanian

Etymology

From cămară +‎ -uie.

Noun

cămăruie f (plural cămărui)

1. diminutive of cămară

Declension

Declension of cămăruie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cămăruie	cămăruia	(niște) cămăruii	cămăruiile
genitive/dative	(unei) cămăruii	cămăruiei	(unor) cămăruii	cămăruiilor
vocative	cămăruie, cămăruio		cămăruiilor