căniță

See also: canita and cañita

Romanian

Etymology

From cană +‎ -iță.

Noun

căniță f (plural cănițe)

1. diminutive of cană; small mug

Declension

Declension of căniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căniță	cănița	(niște) cănițe	cănițele
genitive/dative	(unei) cănițe	căniței	(unor) cănițe	cănițelor
vocative	căniță, cănițo		cănițelor