cănuță

See also: canuta

Romanian

Etymology

From cană +‎ -uță.

Noun

cănuță f (plural cănuțe)

1. diminutive of cană

Declension

Declension of cănuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cănuță	cănuța	(niște) cănuțe	cănuțele
genitive/dative	(unei) cănuțe	cănuței	(unor) cănuțe	cănuțelor
vocative	cănuță, cănuțo		cănuțelor