căpătare

Romanian

Etymology

From căpăta +‎ -re.

Noun

căpătare f (plural căpătări)

1. obtaining

Declension

Declension of căpătare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căpătare	căpătarea	(niște) căpătări	căpătările
genitive/dative	(unei) căpătări	căpătării	(unor) căpătări	căpătărilor
vocative	căpătare, căpătareo		căpătărilor

References

• căpătare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN