căpiți

See also: capiti

Romanian

Etymology

From căpiță.

Verb

a căpiți (third-person singular present căpițește, past participle căpițit) 4th conj.

1. to stack hay

Conjugation

    conjugation of căpiți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a căpiți
gerund			căpițind
past participle			căpițit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	căpițesc	căpițești	căpițește	căpițim	căpițiți	căpițesc
	imperfect	căpițeam	căpițeai	căpițea	căpițeam	căpițeați	căpițeau
	simple perfect	căpiții	căpițiși	căpiți	căpițirăm	căpițirăți	căpițiră
	pluperfect	căpițisem	căpițiseși	căpițise	căpițiserăm	căpițiserăți	căpițiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să căpițesc	să căpițești	să căpițească	să căpițim	să căpițiți	să căpițească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		căpițește			căpițiți
	negative		nu căpiți			nu căpițiți