cărăruie

Romanian

Etymology

From cărare +‎ -uie.

Noun

cărăruie f (plural cărărui)

1. diminutive of cărare; small path

Declension

Declension of cărăruie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cărăruie	cărăruia	(niște) cărărui	cărăruile
genitive/dative	(unei) cărărui	cărăruiei	(unor) cărărui	cărăruilor
vocative	cărăruie, cărăruio		cărăruilor