cărtuț

Romanian

Etymology

From cart +‎ -uț.

Noun

cărtuț n (plural cărtuțe)

1. diminutive of cart

Declension

Declension of cărtuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cărtuț	cărtuțul	(niște) cărtuțe	cărtuțele
genitive/dative	(unui) cărtuț	cărtuțului	(unor) cărtuțe	cărtuțelor
vocative	cărtuțule		cărtuțelor

References

• cărtuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN