cărturărime

Romanian

Etymology

From cărturar +‎ -ime.

Noun

cărturărime f (uncountable)

1. collective noun for scholars

Declension

declension of cărturărime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cărturărime	cărturărimea
genitive/dative	(unei) cărturărime	cărturărimei
vocative	cărturărime, cărturărimeo