cărturime

Romanian

Etymology

From cărturar +‎ -ime.

Noun

cărturime f (plural cărturimeuri)

1. scholardom

Declension

Declension of cărturime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cărturime	cărturimea	(niște) cărturimeuri	cărturimeurile
genitive/dative	(unei) cărturimeuri	cărturimeurii	(unor) cărturimeuri	cărturimeurilor
vocative	cărturime, cărturimeo		cărturimeurilor

References

• cărturime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN