cătănuță

Romanian

Etymology

From cătană +‎ -uță.

Noun

cătănuță f (plural cătănuțe)

1. diminutive of cătană

Declension

Declension of cătănuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cătănuță	cătănuța	(niște) cătănuțe	cătănuțele
genitive/dative	(unei) cătănuțe	cătănuței	(unor) cătănuțe	cătănuțelor
vocative	cătănuță, cătănuțo		cătănuțelor