cătărămuță

Romanian

Etymology

From cataramă +‎ -uță.

Noun

cătărămuță f (plural cătărămuțe)

1. diminutive of cataramă; small buckle

Declension

Declension of cătărămuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cătărămuță	cătărămuța	(niște) cătărămuțe	cătărămuțele
genitive/dative	(unei) cătărămuțe	cătărămuței	(unor) cătărămuțe	cătărămuțelor
vocative	cătărămuță, cătărămuțo		cătărămuțelor