căutător

Romanian

Etymology

From căuta +‎ -ător.

Noun

căutător m (plural căutători)

1. finder

Declension

Declension of căutător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căutător	căutătorul	(niște) căutători	căutătorii
genitive/dative	(unui) căutător	căutătorului	(unor) căutători	căutătorilor
vocative	căutătorule		căutătorilor