canonicitate
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French canonicité. Equivalent to canonic + -itate.
Noun edit
canonicitate f (uncountable)
Declension edit
Declension of canonicitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) canonicitate | canonicitatea | (niște) canonicități | canonicitățile |
| genitive/dative | (unei) canonicități | canonicității | (unor) canonicități | canonicităților |
| vocative | canonicitate, canonicitateo | canonicităților | ||