canonit

Romanian

Etymology

Past participle of canoni.

Adjective

canonit m or n (feminine singular canonită, masculine plural canoniți, feminine and neuter plural canonite)

1. tormented

Declension

Declension of canonit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	canonit		canonită	canoniți	canonite
	definite	canonitul		canonita	canoniții	canonitele
genitive/ dative	indefinite	canonit		canonite	canoniți	canonite
	definite	canonitului		canonitei	canoniților	canonitelor

Verb

canonit (past participle of canoni)

1. past participle of canoni

References

• canonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN