carabiță

Romanian

Etymology

From carabă +‎ -iță.

Noun

carabiță f (plural carabițe)

1. diminutive of carabă

Declension

Declension of carabiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) carabiță	carabița	(niște) carabițe	carabițele
genitive/dative	(unei) carabițe	carabiței	(unor) carabițe	carabițelor
vocative	carabiță, carabițo		carabițelor

References

• carabiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN