carbonat

See also: Carbonat

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central) [kər.buˈnat]
• IPA^(key): (Balearic) [kər.boˈnat]
• IPA^(key): (Valencia) [kaɾ.boˈnat]

Noun

carbonat m (plural carbonats)

1. (chemistry) carbonate

Further reading

• “carbonat” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
• “carbonat”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2024
• “carbonat” in Diccionari normatiu valencià, Acadèmia Valenciana de la Llengua.
• “carbonat” in Diccionari català-valencià-balear, Antoni Maria Alcover and Francesc de Borja Moll, 1962.

Romanian

Etymology

Borrowed from French carbonate.

Pronunciation

• IPA^(key): /kar.boˈnat/

Noun

carbonat m (plural carbonați)

1. carbonate

Declension

Declension of carbonat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) carbonat	carbonatul	(niște) carbonați	carbonații
genitive/dative	(unui) carbonat	carbonatului	(unor) carbonați	carbonaților
vocative	carbonatule		carbonaților

Further reading

• carbonat in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)