ceasornic
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Bulgarian часо́вник (časóvnik, “timepiece”).
Pronunciation
editNoun
editceasornic n (plural ceasornice)
Declension
editDeclension of ceasornic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ceasornic | ceasornicul | (niște) ceasornice | ceasornicele |
genitive/dative | (unui) ceasornic | ceasornicului | (unor) ceasornice | ceasornicelor |
vocative | ceasornicule | ceasornicelor |