cenobit

Romanian

Etymology

Borrowed from French cénobite.

Noun

cenobit m (plural cenobiți)

1. cenobite

Declension

Declension of cenobit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cenobit	cenobitul	(niște) cenobiți	cenobiții
genitive/dative	(unui) cenobit	cenobitului	(unor) cenobiți	cenobiților
vocative	cenobitule		cenobiților