cepăi
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Hungarian csapni.
Verb edit
a cepăi (third-person singular present cepăiește, past participle cepăit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of cepăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cepăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cepăind | ||||||
| past participle | cepăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cepăiesc | cepăiești | cepăiește | cepăim | cepăiți | cepăiesc | |
| imperfect | cepăiam | cepăiai | cepăia | cepăiam | cepăiați | cepăiau | |
| simple perfect | cepăii | cepăiși | cepăi | cepăirăm | cepăirăți | cepăiră | |
| pluperfect | cepăisem | cepăiseși | cepăise | cepăiserăm | cepăiserăți | cepăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cepăiesc | să cepăiești | să cepăiască | să cepăim | să cepăiți | să cepăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cepăiește | cepăiți | |||||
| negative | nu cepăi | nu cepăiți | |||||