cepăi

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian csapni.

Verb

a cepăi (third-person singular present cepăiește, past participle cepăit) 4th conj.

1. (regional) to stomp

Conjugation

    conjugation of cepăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cepăi
gerund			cepăind
past participle			cepăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cepăiesc	cepăiești	cepăiește	cepăim	cepăiți	cepăiesc
	imperfect	cepăiam	cepăiai	cepăia	cepăiam	cepăiați	cepăiau
	simple perfect	cepăii	cepăiși	cepăi	cepăirăm	cepăirăți	cepăiră
	pluperfect	cepăisem	cepăiseși	cepăise	cepăiserăm	cepăiserăți	cepăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cepăiesc	să cepăiești	să cepăiască	să cepăim	să cepăiți	să cepăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cepăiește			cepăiți
	negative		nu cepăi			nu cepăiți