cerceluș

Romanian

Etymology

From cercel +‎ -uș.

Noun

cerceluș m (plural cerceluși)

1. diminutive of cercel; small earring

Declension

Declension of cerceluș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cerceluș	cercelușul	(niște) cerceluși	cercelușii
genitive/dative	(unui) cerceluș	cercelușului	(unor) cerceluși	cercelușilor
vocative	cercelușule		cercelușilor