cerceluț

Romanian

Etymology

From cercel +‎ -uț.

Noun

cerceluț m (plural cerceluți)

1. diminutive of cercel

Declension

Declension of cerceluț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cerceluț	cerceluțul	(niște) cerceluți	cerceluții
genitive/dative	(unui) cerceluț	cerceluțului	(unor) cerceluți	cerceluților
vocative	cerceluțule		cerceluților