cercuț
Romanian
editEtymology
editNoun
editcercuț n (plural cercuțuri)
- diminutive of cerc
Declension
editDeclension of cercuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cercuț | cercuțul | (niște) cercuțuri | cercuțurile |
genitive/dative | (unui) cercuț | cercuțului | (unor) cercuțuri | cercuțurilor |
vocative | cercuțule | cercuțurilor |