cerculeț

Romanian

Etymology

From cerc +‎ -uleț.

Noun

cerculeț n (plural cerculețe)

1. diminutive of cerc; small circle

Declension

Declension of cerculeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cerculeț	cerculețul	(niște) cerculețe	cerculețele
genitive/dative	(unui) cerculeț	cerculețului	(unor) cerculețe	cerculețelor
vocative	cerculețule		cerculețelor