cerui

Latin

Noun

ceruī m

1. Alternative form of cervi. It is inflection of cervus:
   1. genitive singular
   2. nominative/vocative plural

Romanian

Pronunciation

• IPA^(key): [t͡ʃeˈruj]

Etymology 1

Verb

cerui

1. first-person singular simple perfect indicative of cere

Etymology 2

From ceară +‎ -ui.

Verb

a cerui (third-person singular present ceruiește, past participle ceruit) 4th conj.

1. to wax

Conjugation

    conjugation of cerui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cerui
gerund			ceruind
past participle			ceruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ceruiesc	ceruiești	ceruiește	ceruim	ceruiți	ceruiesc
	imperfect	ceruiam	ceruiai	ceruia	ceruiam	ceruiați	ceruiau
	simple perfect	ceruii	ceruiși	cerui	ceruirăm	ceruirăți	ceruiră
	pluperfect	ceruisem	ceruiseși	ceruise	ceruiserăm	ceruiserăți	ceruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ceruiesc	să ceruiești	să ceruiască	să ceruim	să ceruiți	să ceruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ceruiește			ceruiți
	negative		nu cerui			nu ceruiți