cetățuică

Romanian

Etymology

From cetate +‎ -uică.

Noun

cetățuică f (plural cetățuici)

1. diminutive of cetate

Declension

Declension of cetățuică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cetățuică	cetățuica	(niște) cetățuici	cetățuicile
genitive/dative	(unei) cetățuici	cetățuicii	(unor) cetățuici	cetățuicilor
vocative	cetățuică, cetățuico		cetățuicilor

References

• cetățuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN