ceteț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic чьтьць (čĭtĭcĭ).

Noun

ceteț m (plural ceteți)

1. (dated) reader

Declension

Declension of ceteț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ceteț	cetețul	(niște) ceteți	ceteții
genitive/dative	(unui) ceteț	cetețului	(unor) ceteți	ceteților
vocative	cetețule		ceteților