chesăgiu
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish کسیجی (kesici), from كیسه (kîse, “bag”).
Noun edit
chesăgiu m (plural chesăgii)
Declension edit
Declension of chesăgiu
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) chesăgiu | chesăgiuul | (niște) chesăgii | chesăgiii |
| genitive/dative | (unui) chesăgiu | chesăgiuului | (unor) chesăgii | chesăgiilor |
| vocative | chesăgiuule | chesăgiilor | ||