chițăi

Romanian

Alternative forms

• chițcăi

Etymology

From chiț (onomatopoeia) +‎ -ăi.

Verb

a chițăi (third-person singular present chițăie, past participle chițăit) 4th conj.

1. (usually of mice) to squeak

Conjugation

    conjugation of chițăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a chițăi
gerund			chițăind
past participle			chițăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chițăi	chițăi	chițăie	chițăim	chițăiți	chițăie
	imperfect	chițăiam	chițăiai	chițăia	chițăiam	chițăiați	chițăiau
	simple perfect	chițăii	chițăiși	chițăi	chițăirăm	chițăirăți	chițăiră
	pluperfect	chițăisem	chițăiseși	chițăise	chițăiserăm	chițăiserăți	chițăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chițăi	să chițăi	să chițăie	să chițăim	să chițăiți	să chițăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chițăie			chițăiți
	negative		nu chițăi			nu chițăiți

Derived terms

• chițcan