chidruț

Romanian

Etymology

From chidru +‎ -uț.

Noun

chidruț m (plural chidruți)

1. diminutive of chidru

Declension

Declension of chidruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) chidruț	chidruțul	(niște) chidruți	chidruții
genitive/dative	(unui) chidruț	chidruțului	(unor) chidruți	chidruților
vocative	chidruțule		chidruților

References

• chidruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN