chimeră

Romanian

Noun

chimeră f (plural chimere)

1. Obsolete form of himeră.

Declension

Declension of chimeră

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) chimeră	chimera	(niște) chimere	chimerele
genitive/dative	(unei) chimere	chimerei	(unor) chimere	chimerelor
vocative	chimeră, chimero		chimerelor

References

• chimeră in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN