chirigiu

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish کراجی (kiracı).

Noun

chirigiu m (plural chirigii)

1. (dated) carter

Declension

Declension of chirigiu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) chirigiu	chirigiul	(niște) chirigii	chirigiii
genitive/dative	(unui) chirigiu	chirigiului	(unor) chirigii	chirigiilor
vocative	chirigiule		chirigiilor