chitanță
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French quittance.
Noun edit
chitanță f (plural chitanțe)
Declension edit
Declension of chitanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) chitanță | chitanța | (niște) chitanțe | chitanțele |
| genitive/dative | (unei) chitanțe | chitanței | (unor) chitanțe | chitanțelor |
| vocative | chitanță, chitanțo | chitanțelor | ||