chiupușor

Romanian

Etymology

From chiup +‎ -ușor.

Noun

chiupușor n (plural chiupușoare)

1. diminutive of chiup

Declension

Declension of chiupușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) chiupușor	chiupușorul	(niște) chiupușoare	chiupușoarele
genitive/dative	(unui) chiupușor	chiupușorului	(unor) chiupușoare	chiupușoarelor
vocative	chiupușorule		chiupușoarelor

References

• chiupușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN