cicni

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a cicni (third-person singular present cicnește, past participle cicnit) 4th conj.

1. to die

Conjugation

    conjugation of cicni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cicni
gerund			cicnind
past participle			cicnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cicnesc	cicnești	cicnește	cicnim	cicniți	cicnesc
	imperfect	cicneam	cicneai	cicnea	cicneam	cicneați	cicneau
	simple perfect	cicnii	cicniși	cicni	cicnirăm	cicnirăți	cicniră
	pluperfect	cicnisem	cicniseși	cicnise	cicniserăm	cicniserăți	cicniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cicnesc	să cicnești	să cicnească	să cicnim	să cicniți	să cicnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cicnește			cicniți
	negative		nu cicni			nu cicniți

References

• cicni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN