cimbrușor

Romanian

Etymology

From cimbru +‎ -ușor.

Noun

cimbrușor m (plural cimbrușori)

1. diminutive of cimbru

Declension

Declension of cimbrușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cimbrușor	cimbrușorul	(niște) cimbrușori	cimbrușorii
genitive/dative	(unui) cimbrușor	cimbrușorului	(unor) cimbrușori	cimbrușorilor
vocative	cimbrușorule		cimbrușorilor

References

• cimbrușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN