cioșmoli

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a cioșmoli (third-person singular present cioșmolește, past participle cioșmolit) 4th conj.

1. to fuss, to aggitate

Conjugation

    conjugation of cioșmoli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cioșmoli
gerund			cioșmolind
past participle			cioșmolit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cioșmolesc	cioșmolești	cioșmolește	cioșmolim	cioșmoliți	cioșmolesc
	imperfect	cioșmoleam	cioșmoleai	cioșmolea	cioșmoleam	cioșmoleați	cioșmoleau
	simple perfect	cioșmolii	cioșmoliși	cioșmoli	cioșmolirăm	cioșmolirăți	cioșmoliră
	pluperfect	cioșmolisem	cioșmoliseși	cioșmolise	cioșmoliserăm	cioșmoliserăți	cioșmoliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cioșmolesc	să cioșmolești	să cioșmolească	să cioșmolim	să cioșmoliți	să cioșmolească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cioșmolește			cioșmoliți
	negative		nu cioșmoli			nu cioșmoliți

References

• cioșmoli in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN