ciobăcuță

Romanian

Etymology

From ciobacă +‎ -uță.

Noun

ciobăcuță f (plural ciobăcuțe)

1. diminutive of ciobacă

Declension

Declension of ciobăcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciobăcuță	ciobăcuța	(niște) ciobăcuțe	ciobăcuțele
genitive/dative	(unei) ciobăcuțe	ciobăcuței	(unor) ciobăcuțe	ciobăcuțelor
vocative	ciobăcuță, ciobăcuțo		ciobăcuțelor