ciobăncuță

Romanian

Etymology

From ciobancă +‎ -uță, from cioban.

Noun

ciobăncuță f (plural ciobăncuțe)

1. diminutive of ciobancă

Declension

Declension of ciobăncuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciobăncuță	ciobăncuța	(niște) ciobăncuțe	ciobăncuțele
genitive/dative	(unei) ciobăncuțe	ciobăncuței	(unor) ciobăncuțe	ciobăncuțelor
vocative	ciobăncuță, ciobăncuțo		ciobăncuțelor