ciocuță

Romanian

Etymology

From cioacă +‎ -uță.

Noun

ciocuță f (plural ciocuțe)

1. diminutive of cioacă

Declension

Declension of ciocuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciocuță	ciocuța	(niște) ciocuțe	ciocuțele
genitive/dative	(unei) ciocuțe	ciocuței	(unor) ciocuțe	ciocuțelor
vocative	ciocuță, ciocuțo		ciocuțelor

References

• ciocuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN