ciomăguț

Romanian

Etymology

From ciomag +‎ -uț.

Noun

ciomăguț n (plural ciomăguțe)

1. diminutive of ciomag

Declension

Declension of ciomăguț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciomăguț	ciomăguțul	(niște) ciomăguțe	ciomăguțele
genitive/dative	(unui) ciomăguț	ciomăguțului	(unor) ciomăguțe	ciomăguțelor
vocative	ciomăguțule		ciomăguțelor