ciotuță

Romanian

Etymology

From ciot +‎ -uță.

Noun

ciotuță f (plural ciotuțe)

1. diminutive of ciot

Declension

Declension of ciotuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciotuță	ciotuța	(niște) ciotuțe	ciotuțele
genitive/dative	(unei) ciotuțe	ciotuței	(unor) ciotuțe	ciotuțelor
vocative	ciotuță, ciotuțo		ciotuțelor

References

• ciotuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN