circumlocuțiune
Romanian
editNoun
editcircumlocuțiune f (plural circumlocuțiuni)
- Obsolete form of circumlocuție.
Declension
editDeclension of circumlocuțiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) circumlocuțiune | circumlocuțiunea | (niște) circumlocuțiuni | circumlocuțiunile |
genitive/dative | (unei) circumlocuțiuni | circumlocuțiunii | (unor) circumlocuțiuni | circumlocuțiunilor |
vocative | circumlocuțiune, circumlocuțiuneo | circumlocuțiunilor |
References
edit- circumlocuțiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN