citură

Romanian

Noun

citură f (plural cituri)

1. Obsolete form of ciutură.

Declension

Declension of citură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) citură	citura	(niște) cituri	citurile
genitive/dative	(unei) cituri	citurii	(unor) cituri	citurilor
vocative	citură, cituro		citurilor

References

• citură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN