ciubotăriță

Romanian

Etymology

From ciubotar +‎ -iță.

Noun

ciubotăriță f (plural ciubotărițe)

1. female equivalent of ciubotar

Declension

Declension of ciubotăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciubotăriță	ciubotărița	(niște) ciubotărițe	ciubotărițele
genitive/dative	(unei) ciubotărițe	ciubotăriței	(unor) ciubotărițe	ciubotărițelor
vocative	ciubotăriță, ciubotărițo		ciubotărițelor

References

• ciubotăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN